marți, 22 noiembrie 2011

Coşmar



Frânturi dintr-o poveste spusă mereu cu alte guri
Cad peste-o iubire arzândă învăluită de aburi
Fanatici nebuni îngenunchiaţi se roagă la zeităţi păgâne
Frica s-alunge,durerea s-amâne.


Cerul în flăcări jeleşte si plânge
Şi-ncearcă cu lacrimi Răul s-alunge
S-aducă înapoi pe cel ce-acum nu mai este
Priveşte Pământul şi pieirea-i e peste.


Ielele relele şi diavoli din iaduri
Umplu câmpii,dealuri si vaduri
Iar râsul lor sarcastic,frenetic
Mă face să pierd,de vorbe mă-mpiedic.


M-aleargă o Furie cât timpul de mare
Mi-e frică de ea,nu vreau să m-omoare
Cad jos şi caut scăparea-n zadar
Şi-apoi mă trezesc...A fost un coşmar!